fav

Câteva considerente despre cesiunea mărcilor

Caută

Categorii

De ce ne gândim să înregistrăm o marcă, oare, fie ea verbală sau combinată, în alb negru sau color? Desigur, cel care se gândeste să înregistreze o marcă doreşte să obţină un grad de siguranţă pentru marca sa, pentru că o va folosi să obţină o cât mai mare notorietate pentru produsele şi / sau serviciile la care aceasta marcă se referă. Există mărci care au ajuns de-a lungul vremii la notorietate internaţională; oricare dintre noi poate să dea măcar câteva exemple în acest sens. Aceste mărci au început să aibă o viaţă a lor, proprie, bazată pe această largă cunoaştere şi aprecierea de care se bucură.

V-aţi gândit însă că poate creatorul lor iniţial, sau primul lor titular, cel care le-a înregistrat oficial, a renunţat la un moment dat la drepturile conferite de deţinerea acestei mărci, cedându-le unor terţi? Acest demers poartă numele de CESIUNE.

Poate că la începutul drumului nu s-a gândit la cesiune. Poate că ideea i-a venit mai târziu, dupa ce marca a dobândit notorietate. Procesul cesiunii este în general  bine pus la punct din punct de vedere juridic, comportând încheierea unui contract tip, numit chiar contract de cesiune. Operaţiunea trebuie apoi înscrisă şi la entitatea unde a fost înregistrată iniţial marca (de exemplu, dacă este vorba de România, la OSIM). La OSIM, o cesiune a unei mărci se înregistrează prin depunerea unei cerei în acest sens, însoţită de o copie legalizată a contractului de cesiune (conform Regulamentului de aplicare al Legii 84/1998, republicată).  

Deci, atunci când gândiţi numele şi imaginea unei mărci, cred că e bine să luaţi în considerare şi eventuala cesiune la un moment dat.

Dacă ar fi să compar o marca cu o bună şansă la cesiune cu vreun personaj cunoscut, m-aş gândi la Sir John Falstaff, cel pe care Shakespeare l-a creat cândva demult şi care este prezent în câteva dintre piesele lui, nu numai în “Nevestele vesele din Windsor” (el apare şi în Henric al IV-lea, partea I şi partea a II-a, dar şi în Henric al V-lea, unde de fapt este doar amintit de un alt personaj…). Nu a fost un personaj de prim rang şi nici unul excesiv de dramatic, precum Hamlet, Romeo sau Julieta. Dar a dovedit o anume versatilitate care i-a permis, ca să zic aşa, “refolosirea” cu succes de către alţii. L-au utilizat mulţi muzicieni, începând de la Antonio Salieri în a sa operă “Falstaff”, fireşte celebrul Giuseppe Verdi în al său “Falstaff”, apoi Otto Nikolai intr-o operetă intitulată chiar “Nevestele vesele din Windsor”, chiar şi mai puţin cunoscutul Ambroise Tomas într-o operă mai puţin cântată, anume “Le songe d’une nuit d’été”. In secolul al XX-lea, s-au reîntors către el Gustav Holst într-o piesă scurtă intitulată “At the Boar’s Head” şi Ralph Vaughan Williams în opera sa “Sir John in Love”. Nici literatura nu l-a ocolit, cu volumul “Falstaff’s Letters” al lui John White, “The Life of Sir John Falstaff” de Robert Brough sau, mai recent, în 1976, romanul lui Robert Nye, “Falstaff”, un roman care s-a bucurat de apreciere, fiind premiat. Da, Sir John are poate o viaţă mai lungă şi mai bogată decât şi-ar fi imaginat-o însuşi Shakespeare. Aşa ar trebui să se întâmple şi cu marca Dvs.

Distribuie:
Facebook
LinkedIn
WhatsApp

Te-ar putea interesa:

Abonează-te la Newsletter

Nu facem SPAM

Ramai in legatura cu noi si afla primul ultimele informatii despre promotiile pe care le desfasuram, stiri si noutati in domeniu.

Prima agenție privată de Proprietate Intelectuală din România.
Identificăm şi rezolvăm întreaga arie de probleme juridice care pot apărea în ceea ce priveşte mărcile, brevetele de invenţie, desenele şi modelele de utilitate.

Adresa:
Bd. Corneliu Coposu nr. 7, bl. 104, sc.2, ap.31, sector 3,
Bucuresti, ROMANIA

Telefon:
Marci – 0751 030 636
Contabilitate – 021 320 09 55
Inventii – 021 320 02 85