Întrucât ne interesează creativitatea manifestată în domeniul tehnic, vizand elaborarea de inventii, va trebui acţionat în principal pe filiera de pregătire pentru aceasta încă din şcoală. Se indică în cele ce urmează câteva metode practice de stimulare a creativităţii.
a. Probleme: Rezolvarea de probleme atât în şcoala generală şi în liceu, cât şi la facultate în anii inferiori are un rol deosebit. Fiecare problemă impune un efort creativ de găsire a unei soluţii noi. Nu problemele în care se fac înlocuiri de date numerice în relaţii, ci cele care solicită gândirea. Vom observa că etapele procesului de creaţie se regăsesc în mic, comprimate, la rezolvarea unei probleme. La fel şi cei care întrunesc caracteristicile pentru cercetătorul creator sunt buni rezolvatori de probleme. Acest tip de activitate mai are şi alt mare avantaj: după un număr de succese elevul simţind acea bucurie a iluminării începe să prindă gustul pentru o astfel de satisfacţie intelectuală. Drumul său va fi deschis; chiar dacă nu va fi un cercetător desăvârşit va fi un inginer sau economist bun. Rezolvarea numai a problemelor date pentru acasă din carte nu este suficientă pentru trezirea acestui “har”. Preocuparea nu trebuie să fie permanentă. Un an, doi, până ce elevul a prins gustul. Apoi se poate reduce numărul problemelor şi activitatea în această direcţie.
b. Cursul întrerupt: Sistemul se pretează mai bine învăţământului superior dar se poate aplica şi la celelalte forme de şcolarizare. La un moment dat profesorul se opreşte din demonstraţie şi spune “mai departe continuaţi singuri”. Trecând printre elevi, va constata o stagnare aproape totală. Elevii ca şi studenţii sunt obişnuiţi să facă un efort minim mintal, de înregistrare scrisă şi uneori mintală, prin memorare. Judecarea, logica, raţionamentul sunt evenimente mai rare. După un timp cadrul didactic reia problema şi conduce auditoriul până la soluţia finală chiar dacă aceasta a fost găsită de o parte din elevi.
c. Găsiţi alte soluţii: Profesorul prezintă modalităţile actuale de rezolvare a unei probleme. Apoi, cere „găsiţi alte soluţii” şi lasă clasa o perioadă de timp să se gândească. Desigur că studenţii trebuie să ştie că efortul lor va fi apreciat pozitiv. Tot astfel se poate folosi formula „cine găseşte o altă demonstraţie primeşte din oficiu o anumită cotare la examen”, etc.
Sistemul presupune un profesor bine pregătit şi cu deschideri creative. Un profesor conservator va fi chiar deranjat de iniţiativele intelectuale ale cursanţilor.
d. Practicarea perioadelor de neevaluare: Dacă se anunţă de către un profesor în şcoală sau de conducătorul locului de muncă, în societatea comercială, tema ce prezintă interes, cu menţionarea că nu se punctează părerile, apar mai uşor idei originale, fiind mai relaxaţi respondenţii.
e. Schimbarea unghiului de vedere: Vom căuta să ne situăm pe rând pe poziţia proiectantului, a executantului, a celui care va folosi soluţia din execuţie, a concurenţei. De asemenea, ne vom substitui cu maşina cercetată, cu un organ al acesteia, etc. Este cunoscut cazul inventatorului maşinii de spart nuci prin explozie. Acesta s-a introdus mintal, în interiorul nucii şi şi-a pus întrebarea: cum aş putea să sparg coaja şi să ies de aici. Soluţia întrezărită: efectuarea unui orificiu în coajă, trecerea nucii printr-o zonă cu gaz inflamabil, care intră în nucă, trecerea printr-o zonă cu front de flacără şi producerea exploziei. Maşina realizată a funcţionat foarte bine. Este un exemplu de empatie, de substituire.
f. Curiozitate ştiinţifică: să fie încurajată, cultivată, funcţie de cazurile concrete ce apar.
g. Iniţiativă: Să ne învăţăm să mergem dincolo de sarcinile pe care le-am primit. Gândim fazele următoare şi cerem acceptul.
h. Sinergismul grupului: Unele cercetări arată că discutarea unei teme în grup duce la rezultate superioare eforturilor individuale adunate ale membrilor grupului. Sunt tehnici elaborate în acest sens. Astfel „brainstorming-ul”, prevede discuţia fără drept de critică putându-se emite cele mai fanteziste idei legate de tema dată; rezultatul şedinţei de brainstorming sunt o mulţime de idei care ulterior se analizează raţional. În tehnica de grup denumită „sinectica” se emite o idee asupra căreia se pronunţă toţi prelucrând-o succesiv până la stadiul final de utilizare.
i. Influenţa personalităţilor creatoare: Elevul simte ce apreciază profesorul şi se adaptează. Dacă vom desfăşura activitatea în preajma unor personalităţi creatoare acestea ne vor influenţa favorabil pentru activitatea de creaţie. Cei mai mulţi dintre marii învăţaţi au făcut ucenicia pe lângă alţi mari învăţaţi.
