Prof. Dr. Constantin Țurcanu
Patent and Trademark Attorney
European Patent Attorney
Authorized industrial property assessor INVENTA
Our team is renowned for its ability to identify and resolve the whole area of legal issues which may appear in connection to trademarks, patents, utility models, industrial designs.
Cine poate fi creator?
Aproape oricine. Posibilităţile creierului uman sunt practic nelimitate, iar în viaţa curentă se foloseşte o fracţiune din aceste posibilităţi. Vor trebui însă asimilate în prealabil cunoştinţele necesare şi apoi, funcţie de înclinaţiile native şi de antrenament se vor obţine soluţii mai mult sau mai puţin noi.
Dacă se pot obţine rezultate printr-un antrenament care, presupune perioade de formare de ordinul anilor, este adevărat că sunt şi persoane cu înclinaţii în acest domeniu; aceştia găsesc soluţii noi, originale, cu deosebită uşurinţă şi de ordinul zecilor şi sutelor în perioada unei vieţi.
Conceptul de creaţie este destul de larg; astfel activitatea de creaţie poate fi considerată şi găsirea unei soluţii mai bune pentru a vâna sau pentru a se adăposti de către omul primitiv. Şi soluţiile găsite de copii în joaca lor au o componentă creativă. Oameni fără o pregătire teoretică – cum a fost spre exemplu Stephenson, pot produce enorm pentru umanitate. Componenta nativă, ereditară este determinantă în creaţie. Desigur că atunci când condiţiile nu sunt favorabile, aceste talente nu se manifestă. După diverşi autori, mediul are o pondere care atinge între 10 şi 40% din totalul posibilităţilor creative. Aceasta însă nu înseamnă că trebuie să avem o atitudine pasivă faţă de fenomenul de creaţie; trebuie create condiţii pentru cât mai mulţi, de manifestare a acestei înclinaţii pe care poate că nici nu şi-o cunosc.
În ceea ce priveşte caracteristicile personale, creatorul este un entuziast. Este tipul de om care se entuziasmează repede, entuziasmul fiind o caracteristică a tinereţii. Este de ştiut că performanţele creative sunt apanajul vârstei tinere. Clasic, in matematică, afirmarea se face până la 25 de ani, în celelalte ştiinţe până la 35 de ani. În prezent, odată cu creşterea volumului de cunoştinţe necesare pentru o realizare de prestigiu în ştiinţă şi tehnică s-a împins această limită până aproape de 50 de ani. Cine însă îşi păstrează caracteristicile tinereţii, este entuziast, deşi este mai în vârstă, are şanse mai mari de prelungire a perioadei fecunde, de inovări originale.

Elementele extrem de conştiincioase, tipicare – cum se spune – sunt mult mai utile social dar în alte direcţii; în creaţie originală este greu de presupus că vor da rezultate.
Imaginaţia bogată este o caracteristică a creatorului. Aceasta se manifestă în toate direcţiile, nu numai în profesiune. La copil această facultate este foarte dezvoltată, dar din păcate educaţia nu reuşeşte să o dezvolte ci din contră, să o reducă. Şi şcoală, prin sistemul de apreciere a elevului, după cuminţenie şi memorare, nu stimulează deloc independenţa gândirii. Profesorii fiind mai în vârstă, uneori devin scolastici, nu agreează inovările elevilor; aceştia simt atmosfera şi se conformează. Astfel, de multe ori, şcoala ajunge un mijloc de introducere a cunoştinţelor în conştient sau subconştient, producând executanţi, dar nu un mijloc de formare a unor potenţiali creatori de nou.
Dacă în liceu aceasta este într-adevăr mai greu de realizat, şcolii superioare îi revine sarcina educării studenţilor astfel ca aceştia să poată dezvolta mai departe ramurile tehnico-economice în care vor activa. Imaginaţia ca trăsătură psihică este mai mult nativă; în schimb se poate cultiva capacitatea de visare, de care copilul, tânărul şi chiar adultul nu duce lipsă.
Visarea, când şi când, este bună; în exces demobilizează elevul de la sarcinile zilnice şi este dăunătoare. Un tip echilibrat visează puţin, dar şi imaginează puţin.