Cu toate că gândirea trebuie înțeleasă ca un proces unitar, există faze în care predomină gândirea cognitiv-reproductivă, gândirea convergentă și respectiv, gândirea combinativ-creativă, gândirea divergentă.
Gândirea convergentă presupune concentrarea spre elaborarea unui răspuns unic, singurul existent și la care se ajunge prin eliminarea treptată a celorlalte răspunsuri posibile, înaintând printr-un culoar tot mai îngustat de restricții.
Gândirea convergentă generează o informație nouă din informații date și ca urmare a numeroaselor restricții, prin evaluări continue, problema este riguros structurată, iar răspunsul este unic, determinat riguros și fără greș.
Dominată de logică, bazată pe un sistem închegat de cunoștințe în domeniu, gândirea convergentă, confundată de cele mai multe ori cu însăși inteligența umană, folosind elemente și legi cunoscute, nu poate să conducă decât la rezultate unice, dar tot cunoscute, lipsite de originalitate.
Cel mai important grup de factori creativi este sintetizat în gândirea divergentă, caracterizată prin fluență, flexibilitate și originalitate.
Gândirea divergentă asigură producerea dintr-un grup de informații date nu a unui răspuns unic, ci a mai multor soluții iar restricțiile fiind puține și evaluările de multe ori amânate, este posibilă apariția unor răspunsuri originale, dar nu totdeauna viabile și sigure.
Din păcate, întregul sistem de învățământ, solicitând din partea elevului sau a studentului răspunsuri unice, cultivă practic în exclusivitate gândirea convergentă, solicitând dominant emisfera stângă a creierului, care devine deosebit de antrenată și aptă de a răspunde la solicitări, în timp ce gândirea divergentă localizată în emisfera dreaptă, este rar solicitată, capacitățile creatoare fiind ca atare puțin dezvoltate.
Testele asupra capacității de gândire convergentă, denumite impropriu teste de inteligență, precum și cele asupra capacității de gândire divergentă, denumite de asemenea impropriu – teste de creativitate, au demonstrat că cei mai capabili elevi sub aspectul gândirii convergente – respectiv reproductive nu se corelează cu cei mai apți pentru gândirea divergentă – combinativ-creativă, dar că rezultatele la învățătură sunt compatibile, cu toate că elevii convergenți, fiind mai comozi pentru profesori, sunt mai bine apreciați.
Gândirea creativă este definită ca gândire divergentă, dar ar fi greșit să se spună că toate componentele gândirii creative se reduc la gândire divergentă.
Adevăratele creații, cel puțin în tehnică, nu pot rezulta în exclusivitate din gândire divergentă, fără contribuția substanțială a gândirii convergente, logic-deductive, bază a evaluării noilor soluții, bază a comparării soluțiilor, bază pentru decizii.
Toate acestea însă, desigur, pot fi făcute în mod normal și de un alt specialist în domeniu decât creatorul.
De altfel, marea majoritate a psihologilor sunt de acord că pentru realizarea unor performanțe creative superioare este necesar un nivel minim de inteligență (capacitate de gândire convergentă), care variază de la un domeniu la altul de activitate, dar că peste acest minim, un coeficient sporit de inteligență (capacitate de gândire convergentă) nu garantează o creștere corespunzătoare a creativității.
În acest sens, cifra minimă convențională de inteligență este mult mai ridicată pentru creația științifică și tehnică (115) decât pentru creația artistică (95-100).
Cercetătorii în domeniu studiind creativitatea științifică, deduc că subiecții cu inteligență sub medie, de obicei nu sunt creativi, în timp ce subiecții cu inteligență medie și superioară, pot sau nu să fie creativi, distingându-se ca atare două tipuri de inteligență: sterilă și creativă.
Dacă ne referim la domeniul ingineriei, atunci ar trebui introdusă și o categorie intermediară, distingându-se în acest caz trei tipuri de inteligență: sterilă, aplicativ-reproductivă și creativă.
Este evident că un inginer nu-și poate exercita meseria înarmat numai cu o inteligență sterilă, acumulând ușor cunoștințe inginerești, dar nefiind în stare să le transpună în practică, cel puțin la nivel de reproducere. Structurarea învățământului ingineresc ca un învățământ prin excelență aplicativ, face ca asemenea cazuri să apară foarte rar. Inteligența aplicativ-reproductivă apare spre exemplu la proiectarea unui utilaj prin relevarea unuia deja existent pe plan mondial, iar inteligența creativă la elaborarea unui utilaj noutate absolută.
Sursă: arhiva Inventa.