Cine poate fi creator?
Aproape oricine. Posibilitățile creierului uman sunt practic nelimitate, iar în viața curentă se folosește o fracțiune din aceste posibilități. Vor trebui însă asimilate în prealabil cunoștințele necesare și apoi, funcție de înclinațiile native și de antrenament se vor obține soluții mai mult sau mai puțin noi.
Dacă se pot obține rezultate printr-un antrenament care, presupune perioade de formare de ordinul anilor, este adevărat că sunt și persoane cu înclinații în acest domeniu; aceștia găsesc soluții noi, originale, cu deosebită ușurință și de ordinul zecilor și sutelor în perioada unei vieți.
Conceptul de creație este destul de larg; astfel activitatea de creație poate fi considerată și găsirea unei soluții mai bune pentru a vâna sau pentru a se adăposti de către omul primitiv. Și soluțiile găsite de copii în joaca lor au o componentă creativă. Oameni fără o pregătire teoretică – cum a fost spre exemplu Stephenson, pot produce enorm pentru umanitate. Componenta nativă, ereditară este determinantă în creație. Desigur că atunci când condițiile nu sunt favorabile, aceste talente nu se manifestă. După diverși autori, mediul are o pondere care atinge între 10 și 40% din totalul posibilităților creative. Aceasta însă nu înseamnă că trebuie să avem o atitudine pasivă față de fenomenul de creație; trebuie create condiții pentru cât mai mulți, de manifestare a acestei înclinații pe care poate că nici nu și-o cunosc.
În ceea ce privește caracteristicile personale, creatorul este un entuziast. Este tipul de om care se entuziasmează repede, entuziasmul fiind o caracteristică a tinereții. Este de știut că performanțele creative sunt apanajul vârstei tinere. Clasic, în matematică, afirmarea se face până la 25 de ani, în celelalte științe până la 35 de ani. În prezent, odată cu creșterea volumului de cunoștințe necesare pentru o realizare de prestigiu în știință și tehnică s-a împins această limită până aproape de 50 de ani. Cine însă își păstrează caracteristicile tinereții, este entuziast, deși este mai în vârstă, are șanse mai mari de prelungire a perioadei fecunde, de inovări originale.
Elementele extrem de conștiincioase, tipicare – cum se spune – sunt mult mai utile social dar în alte direcții; în creație originală este greu de presupus că vor da rezultate.
Imaginația bogată este o caracteristică a creatorului. Aceasta se manifestă în toate direcțiile, nu numai în profesiune. La copil această facultate este foarte dezvoltată, dar din păcate educația nu reușește să o dezvolte ci din contră, să o reducă. Și școală, prin sistemul de apreciere a elevului, după cumințenie și memorare, nu stimulează deloc independența gândirii. Profesorii fiind mai în vârstă, uneori devin scolastici, nu agreează inovările elevilor; aceștia simt atmosfera și se conformează. Astfel, de multe ori, școala ajunge un mijloc de introducere a cunoștințelor în conștient sau subconștient, producând executanți, dar nu un mijloc de formare a unor potențiali creatori de nou.
Dacă în liceu aceasta este într-adevăr mai greu de realizat, școlii superioare îi revine sarcina educării studenților astfel ca aceștia să poată dezvolta mai departe ramurile tehnico-economice în care vor activa. Imaginația ca trăsătură psihică este mai mult nativă; în schimb se poate cultiva capacitatea de visare, de care copilul, tânărul și chiar adultul nu duce lipsă.
Visarea, când și când, este bună; în exces demobilizează elevul de la sarcinile zilnice și este dăunătoare. Un tip echilibrat visează puțin, dar și imaginează puțin.
Sursă: arhiva Inventa.