Alegerea numelui este, de cele mai multe ori, primul pas în construirea unei afaceri. Puțini antreprenori se gândesc însă, în acel moment, că numele ales va trebui să treacă și de examinarea unui oficiu de proprietate industrială. Un nume frumos, dar lipsit de caracter distinctiv, poate fi refuzat la înregistrare, iar un nume asemănător cu o marcă deja protejată poate duce la opoziții, litigii și, în final, la un rebranding costisitor.
Funcția esențială a mărcii este de a deosebi produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. De aceea, legislația exclude de la înregistrare semnele care descriu direct produsul — felul, calitatea, cantitatea, destinația, proveniența geografică — precum și semnele devenite uzuale în limbajul curent. O cafenea nu poate monopoliza cuvântul „Cafea”, iar un producător de mobilă nu poate obține drepturi exclusive asupra expresiei „Mobilă de calitate”.
Din punctul de vedere al forței distinctive, numele se pot așeza pe o scară. La un capăt se află termenii generici și cei pur descriptivi, practic imposibil de înregistrat. Urmează termenii sugestivi, care evocă o caracteristică a produsului fără a o descrie direct și care, de regulă, pot fi protejați. Cele mai puternice sunt mărcile arbitrare — cuvinte existente folosite pentru produse fără legătură cu sensul lor — și mărcile inventate, cuvinte create special, fără niciun înțeles anterior.
Un nume inventat are avantajul unei protecții largi și al unui risc redus de conflict, dar cere o investiție mai mare în comunicare, pentru ca publicul să îl asocieze cu produsul. Un nume sugestiv este mai ușor de reținut, însă trebuie verificat cu atenție, pentru că granița dintre sugestiv și descriptiv este interpretată strict de examinatori.
Înainte de lansare, este recomandabilă o cercetare documentară de anterioritate. Aceasta arată dacă există mărci identice sau similare, înregistrate sau aflate în procedură, pentru produse ori servicii identice sau similare. Similaritatea se apreciază vizual, fonetic și conceptual, astfel încât o diferență de o literă sau o traducere în altă limbă nu exclude întotdeauna riscul de confuzie.
Merită verificate, de asemenea, disponibilitatea numelui de domeniu și a conturilor de social media, precum și conotațiile numelui în limbile piețelor de export. Un nume care sună bine în română poate avea un înțeles nepotrivit în altă limbă.
Consilierii INVENTA analizează gratuit forma cea mai potrivită pentru depunerea mărcii și efectuează cercetarea de disponibilitate înainte de depunere, astfel încât alegerea numelui să se facă în cunoștință de cauză.
Sursă: arhiva Inventa.