Înregistrarea conferă titularului un drept exclusiv asupra mărcii, dar acest drept vine cu o obligație: marca trebuie folosită efectiv pentru produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată. Sistemul mărcilor nu are rolul de a bloca semne nefolosite, ci de a proteja semnele prezente efectiv pe piață.
Dacă, într-o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca nu a făcut obiectul unei folosiri serioase, fără un motiv justificat, oricine poate cere decăderea titularului din drepturile conferite de marcă. Decăderea poate privi toate produsele și serviciile sau numai pe cele pentru care marca nu a fost folosită.
Lipsa folosirii are efecte și în alte proceduri. Titularul unei mărci înregistrate de cel puțin cinci ani care formulează o opoziție ori o acțiune împotriva unei mărci ulterioare poate fi obligat să dovedească folosirea mărcii sale. Dacă nu poate face această dovadă, opoziția sau acțiunea poate fi respinsă.
Folosirea trebuie să fie reală și publică, nu simbolică: vânzarea efectivă de produse sau prestarea de servicii sub marcă, publicitate, prezența pe ambalaje, facturi și cataloage. Folosirea într-o formă care diferă în elemente nesemnificative de forma înregistrată este, de regulă, acceptată, însă modificările importante ale logo-ului pot pune problema dacă marca înregistrată mai este cea folosită.
Recomandarea practică este păstrarea sistematică a dovezilor de folosire: facturi, materiale publicitare datate, fotografii ale produselor și ambalajelor, capturi ale paginilor de internet și rapoarte de vânzări, organizate pe ani și pe teritorii. Aceste documente devin decisive exact în momentele în care marca trebuie apărată.
Consilierii INVENTA analizează periodic, împreună cu clienții, modul de folosire a mărcilor din portofoliu și recomandă, acolo unde este cazul, depunerea unor mărci noi care să corespundă formei actuale de folosire.
Sursă: arhiva Inventa.