“What’s in a name? That which we call a rose by any other name would smell just as sweet.” William Shakespeare este cel care afirma asta, cu câteva secole în urmă, în celebra sa piesă “Romeo și Julieta”.
Totuși, de atunci, multe lucruri s-au schimbat, mai ales în viața de zi cu zi, ale cărei dimensiuni sunt mult mai complexe decât o simplă (deși înduioșătoare) poveste de dragoste. Așa că da, astăzi putem spune că “a name” (a se traduce în limbaj modern “o marcă”) are un conținut clar și face trimitere imediată către produse și servicii bine definite.
Firește, o marcă poate conține și o reprezentare grafică, nu numai un cuvânt sau o frază care să o definească. Totuși, de vreme ce suntem ființe cuvântătoare opinia mea este că ceea ce constituie cuvânt este poate partea cea mai relevantă a mărcii. Aceasta deoarece poate fi rostit, scris și afișat, cu sau fără o reprezentare grafică aferentă.
De fapt, dacă stăm puțin și analizăm, viața noastră este jalonată de existența mărcilor, chiar dacă nu știm mai nimic despre ele, despre cum apar, cum se înregistrează, care sunt regulile care le guvernează. Ele pur și simplu coexistă alături de noi, se insinuează în limbajul nostru zilnic, ne definesc sistemul de valori. Un produs sau un serviciu de calitate este neapărat “de marcă”. Când cumpărăm de exemplu îmbrăcăminte sau încălțăminte ne mândrim în a explica celorlalți că am cumpărat “încălțăminte sport A” sau “o geantă B” (nu dau nume ca să nu se creadă că fac reclamă unor anumite branduri….). Ba uneori renunțăm chiar la numele generic al produselor, cum ar fi în cazul achiziționării unei sticle de coniac sau vin de calitate: “am cumpărat un X, o nebunie…. un Y, mai adevărat ca asta nu e nimic!”. Un alt domeniu în care mărcile abundă este cel al automobilelor; există chiar tendința etichetării proprietarului automobilului după marca vehiculului pe care îl deține (nu că ar fi o chestie corectă, dar așa se întâmplă în viața reală…). Dar mai există și alte segmente dominate de mărci: marile magazine au propriile lor mărci sau comercializează anumite branduri, restaurantele, unitățile fast food sau hotelurile sunt organizate în lanțuri care au drept semn distinctiv o anume marcă înregistrată.
La tot pasul, în viața modernă, întâlnești mărci înregistrate.
Nu e de mirare deci că, în asemenea condiții, serviciile de consultanță în proprietate intelectuală s-au dezvoltat din ce în ce mai mult, laolaltă cu organismele de certificare naționale și internaționale. Consultantul în proprietate intelectuală poate fi de infinit folos celui care dorește să înregistreze o marcă. El îl ghidează pe viitorul titular al mărcii în alegerea “cuvântului” (“name”, conform bunului Shakespeare) sau “cuvintelor” relevante; el poate cerceta în prealabil bazele de date existente la nivel național și/sau internațional pentru a descoperi dacă nu cumva există o marcă înregistrată anterior cu un nume similar și care să se refere la aceeași plajă de produse și/sau servicii – asta, pentru a nu se ajunge inutil la litigii de proprietate intelectuală, deoarece nimeni nu își dorește asta, oricine caută să fie unic, și să își poată dezvolta marca după cum crede mai bine, spre succes și recunoaștere națională și internațională din partea publicului utilizator al produselor și serviciilor la care se referă.
Se cuvine să amintim aici și suportul pe care consultantul îl poate oferi la “bucătăria” implicată în procesul de înregistrare al mărcii, proces care trebuie să fie conform legislației în vigoare, pe care tot consultantul în proprietate intelectuală îl cunoaște cel mai bine. Să apelezi la un profesionist în domeniu pentru înregistrarea unei mărci nu e deci “o fiță”, ci o atitudine responsabilă, de maturitate intelectuală, în opinia mea.
Sursă: arhiva Inventa.